Cariera din datorie

 

 

Exact așa! Am auzit de atâtea ori cum din datorie a fãcut cutare și cutare lucru și de prea putine dăți ca l-ar fi fãcut din dãruire. A fi dator e ca o împovãrare care ucide orice urmã a sinelui. Copiii care vor fi mânati de parinti spre anumite meserii, vor deveni adulți nefericiti si total incompetenți . Lucrurile fãcute fortat si pentru cã „trebuie” sunt menite sa înfrâneze orice zvâc  de creativitate. Ne nastem, ni se ghideaza pasii pânã la un anumit punct din care „zburãm” de unii singuri, alegându-ne cãile si decizându-ne soarta. Tot parcursul nostru, cumva prestabilit de norme etice si sociale, este din timp vizibil pentru unii. Termini facultatea (asa cum s-o putea), asimilezi notiuni sau nu( ce conteazã? ), Dumnezeu stie ce va mai urma, si uite asa, te trezesti cã oricum postul ocupat nu prea are legaturã cu ce ai facut tu prin facultate, însã strângi din dinti si mergi pe burtã cãci nu se cade sã te revolti( mai rãmâi naibii si fãrã serviciu pe vremurile astea ). O altã categorie, a acelora cărora chiar nu le-a placut cartea si „s-au descurcat” de te fac sa crãpi de invidie si care nu-si fac câtusi de putin probleme dacâ încalzirea globalã îi va afecta cumva, pe ei sau pe urmasii „bine ajunsi” sau dacã constiinta de sine existã sau nu. Ei vietuiesc si atât! Apoi, mai existã chiar dãruitii, cei care sunt purtati de vise si merg pânã în panzele albe sã si le atingã. Se luptã cu opinii, cu sisteme, cu oricine le poate sta în cale. Nu urmãresc agonisiri materiale si nici recunoasteri mãcar; sunt fericiti descoperind vreun mecanism complex, militând pentru vreo cauzã, cercetând si aducând beneficii posteritãtii. Mi-as dori sã cred cã sunt si vor fi din ce in ce mai multi dãruiti si mai putini datornici, a caror atitudine ne afecteazã indirect cãci ne izbim de persoane slab motivate cam pe oriunde fiintãm, cã e scoalã si profesorul e deja sãtul si pe deasupra si prost plãtit, cã e medic care, sãracul, abia asteaptã sã ajungã acasã toropit dupã gardã, sau functionarul de la ghiseu care mai cã ti ar trage o flegmã cã-l deranjezi din „scroll-uit” pe Facebook, peste tot dacã nu existã dãruire, totul devine o corvoadã. Si dacã ai avut momente de rãtãcire, nu este niciodatã prea târziu sã te dedici plăcerilor si cunoașterii, poți muta munții la orice vârstã dacã în final, când închizi ochii, vei fi mulțumit de tine și de parcursul tãu.